Otelul Galati – Universitatea Craiova

Universitatea Craiova in deplasare la CFR Cluj

Mititelu interpolă interlopi în galerie

Marţi, în Ediţie Specială, Eugen Neagoe mai-mai să cadă în genunchi în faţa cititorilor – să vină pe stadion la meciul cu CFR. Mititelu tot aşa, să ajutăm viitoarea echipă FC Drobeta, că e meci în Cupă, că e greu, că câr, că mâr. Mă, şi acum lume veni la meci, şi multă, cam cât fu la ăla cu Dinamo. Însă Adrian nu se mulţumi cu atât, vru şi mai multă şi nu-şi dori ca derbedeii ăia din peluza de sub tabelă să-i zică iar cuvinte care încep cu „mui“ şi „sug“. Aşa că se gândi el să îmbine utilul cu plăcutul, şi vedeţi imediat ce suporteri inimoşi aduse pe stadion.

Adrian cel cu pupilele sensibile se află de mult timp în conflict cu suporterii de la cele două peluze ale stadionului „Oblemenco“. Ăştia îi strigă că dădu meciurile cu Vaslui şi Steaua, că-i vându pe Bornescu şi Ionescu la rivalele de moarte, cam tot ce făcuseră Neţoiu şi Staicu, numai că Mititelu mai şi mută echipă la Severin, reuşind să le dea jet finanţatorilor de dinainte. Aşa… Să revenim la meciul cu frânarii din Kolosvaros!

Cei mai suporteri dintre bagabonţi

Probabil inspirându-se din opera războinicului luminii, care foloseşte soldaţi întunecaţi la faţă, Adrian al nostru se gândi el ce se gândi şi făcu la fel ca al său idol. Un grup de 20 de oameni (nu suporteri) ajunseră la meci cu o jumătate de oră înainte de început, fideli, nu aşa… Ultraşii, ăia care se duelează de la distanţă cu Mititelu şi, la Timişoara, şi corp la corp, îi găsiră pe ăştia 20 în peluză chitiţi pe treabă. Aceşti domni întunecaţi la obraz fură foarte împăciuitori şi ce le ziseră ultraşilor? Să încurajeze şi ei echipa, să nu îl mai înjure pe Mititelu, ca să fie bine, mânca-ţi-aş, şi pentru unii şi pentru alţii. Dintre grupul de împătimiţi după culorile alb şi albastru reţinem nickname-uri sugestive ca Nisipaşu, Fibră, Pereanu şi Şarpe.

Făcu Mititelu rost de bani, îşi permite să plătească interlopii

Ultraşii nu acceptară propunerea celor numiţi mai înainte, chiar dacă inimoşii se strâmbau a „Futu-vă-n gură, vă omorâm!“. Strigăturile galeriei începură timid, fără blesteme la adresa celui care mută echipă la piciorul podului lui Apolodor. Apoi, na, le mai scăpă şi câte un „Muie, Mititelu!“, şi muia nu le pică bine celor 20 care plânseră la moartea lui Caiac. Ei se sfătuiră, mări se vorbiră cu răzvrătiţii şi ajunseră la un consens în urma căruia ultraşii îşi luară fularele şi tălpăşiţa, lăsându-i pe interlopi să încurajeze echipa. Ăştia o făcură aşa de bine, încât văzurăţi şi voi cât se termină meciul. Bine, aici o parte din vină aparţinându-le şi ologilor de pe teren.

Mafia din peluză i se urcă la cap

La finalul meciului, Miti fu foarte supărat, dar nu pe împiedicaţii în chiloţi şi tricouri, nici pe ăia care îl înjuraseră, de data asta mai puţin, ci pe arbitru, arbitru care dăduse roşu unui negru din Ardeal în minutul 20. După meci, titlu mare în Ediţie Specială: „Suprimaţi de mafie“. Dacă nu citeam articolul beştelitor de arbitri şi clujeni, credeam că titlul fu dat de revoltaţii din Peluza Sud.

Articol preluat de pe www.republicaoltenia.ro

International Curtea de Arges – Universitatea Craiova

Un articol cu care suntem de acord! Mititelu lasa-ne!

Când a plecat de la Craiova, Neţoiu a lăsat în urmă o bombă atomică. Nu numai prima echipă a fost rasă de pe faţa stadionului „Ion Oblemenco”. Două generaţii de juniori au fost racolate şi ele. A fost ca în Australia cu aborigenii. După toate acestea, să-l contactezi pe Neţoiu pentru o nouă echipă la Craiova este o dovadă de cinism din partea lui Solomon. Nu şi maxim, pentru că acesta îi aparţine lui Mititelu. Nu poţi să iei Universitatea şi să o trimiţi în pribegie de parcă ar fi o echipă obscură din Bragadiru. Fulgerului îi stă cum îi stă într-o căruţă cu coviltir care o ia încet spre Timişoara. Dar Universitatea, cu domiciliu la Craiova şi viză de flotant la Severin, nu e bună nici măcar de un banc cu olteni. Mititelu şantajează astfel contribuabilul craiovean. O echipă care strânge pe stadion 3.000 de spectatori trebuie să fie susţinută prin bani publici, în opinia lui Mititelu, şi de alţi 297.000 de craioveni care au alte priorităţi din moment ce nu dau pe la meciuri. Dacă totuşi nişte spitale, drumuri, şcoli, biblioteci, lucrări de salubrizare or fi mai importante decât salariul unui Costea? Sigur că stadionul, proprietate publică, trebuie să fie întreţinut de primărie. Dar atât. Altfel am avea parte de încă un patron alimentat cu bani publici, cum este „Mititelu de la Bragadiru”.
Aşa cum Hagi s-a retras când n-a mai putut marca de la 30 de metri, Ienei când n-a mai putut ţine în frâu o echipă, Crăciunescu când n-a mai putut alerga, aşa şi Mititelu ar trebui să se oprească dacă a ajuns la limită. Dacă totuşi ţine să ia rata de Severin, să evite să treacă pe lângă statuia lui Oblemenco. S-ar putea să-l înghită istoria.

Articol preluat de pe blogul Mihai Mironica – ProSport 30 octombrie 2009

Poli Timisoara – U. Craiova (poze)

La mulţi ani, Universitatea Craiova!

Astăzi, 5 septembrie, se împlinesc 61 de ani de cînd a luat naştere cea mai iubită echipă din România. Grupul Fronte Ribelle ureaza La Multi Ani clubului Universitatea Craiova, sperand ca anii ce vor veni sa aduca rezultate remarcabile la fel ca cele realizate cu mult timp in urma.

In cele ce urmeaza va prezentam pe scurt momentele importante ce au avut loc pe parcursul existentei Universitatii Craiova.

Universitatea este clubul sportiv al studentilor din Cetatea Baniei. Actul de nastere dateaza din toamna lui 1948 si este opera unui grup de entuziasti studenti si profesori craioveni.

S-a numit iniţial Clubul Sportiv Universitar Craiova (CSU Craiova) şi a aparţinut Asociaţiei Naţionale a Studenţilor din România (ANSR). În 1950 a fost redenumită Ştiinţa Craiova, nume rămas şi astăzi drag suporterilor. Din 1966 până în prezent clubul se numeşte Universitatea Craiova.

In 1955 la prima participare in divizia B, Stiinta Craiova ocupa locul 12 in clasament si retrogradeaza. In editia 1957-1958 castiga seria a 3-a a diviziei C si revine in B.

In anul 1963-1964, Stiinta castiga divizia B si promoveaza in primul esalon.

Editia 1972-1973, a ramas in istorie ca una dintre cele mai triste din istoria echipei. Atunci, Universitatea a ocupat locul al doilea dupa Dinamo, in urma jocurilor de culise ale echipei securitatii, care ”trebuia” sa iese campioana. In acel sezon Craiova a obtinut victorii incredibile la Bucuresti, 6-4 cu Rapid si 6-2 cu Steaua.

In sezonul 1973-1974, cand deja echipa se mutase de 7 ani pe “Central”, Universitatea cucereste primul titlu sau de campioana a Romaniei, fiind prima echipa studenteasca din tara si din Europa ajunsa campioana. Stiinta a ocupat locul 1 de la inceput si pana la sfarsitul competitiei.

Oprea, Manta, Niculescu, Badin, Deselnicu, Velea, Strambeanu, Ivan, Nita, Balaci, Berneanu, Taralunga, Oblemenco, Balan, Pana, Boc, Stefanescu, Marcu, Stancescu, Kiss, Chivu, Negrila, Constantinescu si antrenorii Constantin Cernaianu si Constantin Otet sunt cei care au facut “Centralul” sa traiasca momente magice. Campioana unei mari iubiri a transformat o metafora emotionanta intr-un titlu cu adanci rezonante…Tot acum, echipa craioveana va elimina pe Fiorentina in Cupa UEFA, dupa 0-0 in Italia si 1-0 la Craiova (gol semnat de Oblemenco in minutul 89).

Urmatoarele doua trofee ale clubului craiovean sunt doua Cupe ale Romaniei castigate in ’76-’77 si ’77-’78, prima intr-o finala contra Stelei (2-1), a doua in fata Olimpiei Satu-Mare (3-1).

Editia 1979-1980 aduce Baniei un nou titlu de campioana cu un lot care avea sa scrie istorie: Boldici, Lung, Negrila, Tilihoi, Stefanescu, Ungureanu, Balaci, Beldeanu, Crisan, Donose, Camataru, Geolgau, Cartu, Irimescu, Purima si Ciupitu.

In 1981, aceasta echipa reuseste sa cucereasca si Campionatul si Cupa Romaniei, calificandu-se in primele 8 echipe ale Europei, in turul 3 al Cupei Campionilor Europeni, performanta fara precedent in istoria fotbalului romanesc. Intre timp antrenori erau Oblemenco si Otet, iar Universitatea devenise deja un mit.

Stiinta se calificase in Cupa U.E.F.A in urma locului 2 ocupat in sezonul 1981-1982. Campania europeana din ’82-’83 avea sa fie cea mai mare performanta din istoria “Campioanei unei mari iubiri” semifinala Cupei UEFA si ramane intiparita cu litere de aur in istoria fotbalului romanesc. Echipa din Banie reuseste sa ajunga pana in semifinale, performanta neatinsa pana atunci de vreo echipa romaneasca. Pe parcurs, craiovenii au reusit sa elimine Fiorentina, echipa lui Passarella, Rossi, Antognoni, Bertoni sau Grazziani (3-1 la Craiova, 0-1 in Italia), Schamrock Rovers, (2-0 in deplasare si 3-0 acasa), Girondins de Bordeaux (0-1 in Franta, 1-0 in Banie, Geolgau a adus calificarea in minutul 101 al prelungirilor), FC Kaiserslautern (2-3 in Germania, 1-0 la Craiova).

In semifinale a intalnit echipa care va si castiga trofeul: Benfica Lisabona. Dupa un 0-0 in Portugalia, Universitatea a terminat acasa la egalitate 1-1 (Balaci 17 si Filipovici 53).

Universitatea Craiova – Benfica Lisabona (1983)

Universitatea Craiova invinge in 1989 marile rivale bucurestene, favorizate ale regimului comunist, anuntand parca revolutia din decembrie 1989.

In 1990-1991 castiga Campionatul National si Cupa Romaniei.

In stagiunea 1992-1993 Universitatea castiga ultimul trofeu important din palmares cu Marian Bondrea la timona, Cupa Romaniei, dupa ce trece in finala de Dacia Unirea Braila (2-0).

În sezonul 2004-2005 a retrogradat, după 41 de ani de prezenţă în prima divizie, dar a revenit numai după un an de exil în divizia secundă. 19 mai 2006 a fost o zi in care Oltenia fotbalistica a explodat din nou de bucurie.

Stadioane:
Universitatea Craiova şi-a disputat de-a lugul timpului partidele de pe teren propriu pe două stadioane: „Tineretului” şi „Central” (mai târziu redenumit „Ion Oblemenco”).

Până în 1967 echipa a jucat pe Stadionul Tineretului, situat în centrul oraşului. Pe acest stadion suporterii Universităţii Craiova au sărbătorit în 1955 şi 1958 promovările în Divizia B, dar şi prima promovare în Divizia A, în 1964. În urma acestei performanţe s-a proiectat şi realizat construcţia celui mai mare stadion din provincie la acea vreme. Arena se numea „Central” şi a fost inaugurată la 29 octombrie 1967, cu ocazia meciului echipelor de tineret ale României şi Poloniei (2-2). Odată cu dispariţia celui mai mare fotbalist din istoria Craiovei în anul 1996, Stadionul Central a primit numele „Ion Oblemenco”.

28 noiembrie 2002 este ziua în care s-a efectuat primul antrenament al Universităţii la lumina reflectoarelor, antrenament la care au asistat circa 2.000 de spectatori. Pe 29 noiembrie 2002 a avut loc inaugurarea oficială a nocturnei în faţa a 15.000 de spectatori, iar pe 30 noiembrie 2002 s-a jucat primul meci în nocturnă: Universitatea Craiova – Ceahlăul Piatra-Neamţ (0-0), partidă la care au asistat 40.000 de spectatori.

Emblemă:

“Arhitectul Radu Ionescu si subinginerul Petre Dragu (ambii de la Institutul de proiectari judetean) au realizat proiectul unei noi embleme a Clubului Sportiv Universitatea Craiova. “Figura” centrala a acestei steme este un leu – insemn al puterii, simbol ce se afla si pe stema judetului Dolj – care priveste cu multa siguranta inainte si tine autoritar, sub unul din picioarele din spate, o minge. Noul si atat de sugestivul insemn al clubului este incadrat de litera “U” (initiala Universitatii), repetat aconcentric de 5 ori – semnificand cele 5 continente pe care au evoluat sportivii craioveni, dar si cele 5 sectii ale clubului: fotbal, atletism, volei, tenis de masa si handbal. Pe umerii initialei “U” este inscris, cu caractere mari, numele municipiului nostru, Craiova.” (Ziarul “Inainte” – 16 aprilie 1983)

Performanţe interne

* 43 de ani (41 consecutivi) pe prima scenă fotbalistică
* locul 4 în clasamentul tututor timpurilor al Diviziei A
* 4 titluri de campioană a României: 1974, 1980, 1981, 1991
* de 5 ori locul 2 : 1973, 1982, 1983, 1994, 1995
* de 7 ori locul 3: 1967, 1975, 1977, 1984, 1986, 1990, 1993

* de 6 ori cîştigătoare a Cupei României: 1977, 1978, 1981, 1983, 1991, 1993
o 1977 • 2 – 1 Steaua Bucureşti

o 1978 • 3 – 1 Olimpia Satu-Mare

o 1981 • 6 – 0 Politehnica Timişoara

o 1983 • 3 – 1 Politehnica Timişoara

o 1991 • 2 – 1 FC Bacău

o 1993 • 2 – 0 Dacia Unirea Brăila

* 5 finale ale Cupei României: 1975, 1985, 1994, 1998, 2000

Performanţe externe

* semifinalistă a Cupei UEFA: 1982-1983
* participare la 14 ediţii ale Cupei UEFA
* participare la 4 ediţii ale Cupei Campionilor Europeni
* sfertfinalista a Cupei Campionilor Europeni 1981-1982

Sursa: www.craiova-maxima.ro, www.wikipedia.org , www.fcuniversitatea.ro

Fronte Ribelle – 1 an

Astazi, 1 august , Fronte Ribelle, un mic grup din Peluza Sud a stadionului Ion Oblemenco, implineste un an de la infiintare. Acum un an, la Bistrita a fost afisat pentru prima data banner-ul grupului pe gard. De-alungul sezonului trecut am avut parte de sustinere din partea celorlalte grupari din peluza, drept pentru care le multumim.
Luptam alaturi de toti ceilalti suporteri adevarati in speranta ca vom avea un mic aport in speranta regasirii marii performante la Universitatea Craiova.

Fronte Ribelle 2008

Acasa cu Otelul

Deplasare Cluj

Deplasare Timisoara

Deplasare Galati

Acasa cu Dinamo

Deplasare Iasi

Un cadou frumos – in prima etapa acasa vin “cainii”

Astăzi, la sediul LPF, s-a tras la sorţi programul ediţiei de campionat 2009-2010.
Iata ca tragerea la sorti ne-a adus un frumos cadou. Universitatea Craiova va intalni Dinamo Bucuresti pe “Ion Oblemenco” chiar in prima etapa. De ce spunem un cadou? Pentru ca meciul va avea loc pe 1 august , exact cand grupul Fronte Ribelle implineste 1 an. Sa speram ca baietii vor juca la fel ca la ultimul clasic si ne vor umple sufletele de bucurie in speranta ca anul acesta poate chiar prindem un loc de cupa europeana.

Cateva imagini de la ultimul meci impotriva cainilor.

Forza Stiinta !

Interviu cu Vice

Haideti in această pauză competitională să ne mai amintim de oamenii ce au avut cândva un cuvant de spus in Peluza Sud si anume Vice, membru respectat al galeriei Universităţii Craiova, actual ofiter de presă in cadrul clubului. Haideţi să-l cunoaştem, în rândurile ce urmează! Precizam ca acest interviu a fost luat în august 2006, publicat în revista Suporter nr.3.

- Spune-ne câteva lucruri despre tine!
- Eu nu sunt altceva decât un vechi locuitor al tribunei a II-a a stadionului “Central” şi un mai nou locatar al Peluzei Sud a stadionului “Ion Obemenco”. Am trăit fericirea MAXIMĂ, am plâns durerea MAXIMĂ, iar acum mă târăsc domol prin existenţă pe un drum lăuntric şi plin de peripeţii de tot felul. Am 40 de ani, o nevastă şi un băiat de 12 ani, destule defecte dar şi calităţi. Meditez, înjur, invoc, blestem, cânt, plâng, urăsc, iubesc. Iubesc echipa asta, mi-e dor de ea când n-o văd, ea este pentru mine esenţa frumosului şi a pasiunii dusă la extrem.

- Cum ai ajuns susţinătorul Universităţii Craiova?
- În Oltenia anilor ‘80, nu aveai cum să ţii cu altă echipă. Am fost pe stadion de mic cu tatăl meu, iar restul vine de la sine. Am rămas cu “U” în suflet.

- Care a fost primul meci la care ai fost prezent şi ce anume te-a atras către galerie?